Întreținerea parodontală: ce cuprinde și cât de des se face

Întreținerea parodontală este etapa care urmează după tratamentul activ al bolii parodontale: controale programate la câteva luni, în care medicul măsoară din nou pungile din jurul dinților, curăță profesional zonele pe care periuța nu le atinge și decide dacă boala rămâne stabilă. Nu este o igienizare obișnuită, ci partea din tratament care păstrează rezultatul. Mai jos găsiți ce se întâmplă la o ședință, la ce interval se fac vizitele, cum se tratează pungile parodontale, ce puteți face acasă și când trebuie să vă întoarceți mai repede la medic.

Pe scurt

• Întreținerea parodontală continuă tratamentul bolii parodontale: fără ea, rezultatul obținut după curățarea pungilor se pierde ușor.
• În primul an după tratamentul activ, controalele se fac de regulă la fiecare 3 luni; la pacienții stabili, intervalul poate fi extins treptat, până la cel mult 12 luni.
• Frecvența depinde de riscul fiecăruia: fumatul, diabetul, sângerarea la sondare și pungile rămase adânci cer vizite mai dese.
• Pungile parodontale se tratează întâi prin curățare profundă sub gingie; chirurgia intră în discuție doar pentru pungile care rămân adânci după această etapă.
• Sângerarea gingiilor, retragerea lor, dinții care se mișcă sau respirația urât mirositoare sunt motive să cereți o reevaluare înainte de data programată.

Ce înseamnă întreținerea parodontală

Boala parodontală (parodontita, numită popular parodontoză) afectează țesuturile care țin dintele în os: gingia, ligamentul și osul alveolar. Placa bacteriană care rămâne mult timp la marginea gingiei produce inflamație, gingia se desprinde de dinte și apar spații în care bacteriile se adună și mai ușor. Tratamentul activ, adică îndepărtarea tartrului și a plăcii de pe rădăcini, oprește inflamația. Boala însă nu dispare definitiv: bacteriile se pot reinstala în pungi dacă nu sunt ținute sub control.

De aceea specialiștii tratează întreținerea ca pe o fază distinctă a tratamentului. Ghidul european pentru tratamentul parodontitei numește această fază îngrijire parodontală suportivă și o așază ca a patra etapă a terapiei, după tratamentul nechirurgical și, acolo unde e nevoie, după cel chirurgical. Materialele educaționale ale Universității din Adelaide spun direct că tratamentul parodontal fără terapie de întreținere are șanse mici să îi aducă pacientului un beneficiu de durată.

Diferența față de o igienizare de rutină este scopul. La o igienizare obișnuită, la un pacient cu gingii sănătoase, curățăm tartrul și petele. La o ședință de întreținere parodontală urmărim o boală cronică: măsurăm, comparăm cu fișa anterioară, curățăm sub gingie acolo unde pungile s-au redeschis și ajustăm planul. Seamănă mai mult cu controlul periodic al unei afecțiuni cronice decât cu o curățare cosmetică.

Pungile parodontale: ce sunt și cum le măsurăm

Între gingie și dinte există în mod normal un șanț foarte mic, de doar câțiva milimetri, pe care periajul îl poate ține curat. Când inflamația distruge fibrele care leagă gingia și osul de rădăcină, șanțul se adâncește și devine o pungă parodontală. Acolo intră resturi alimentare și placă, se formează tartru sub gingie, iar bacteriile continuă să distrugă osul, chiar dacă la suprafață gingia pare liniștită.

Gradul bolii nu se stabilește din privit. Medicul folosește o sondă parodontală gradată în milimetri, pe care o introduce ușor în șanțul din jurul fiecărui dinte, în mai multe puncte (în față, în spate și între dinți). Această măsurătoare se numește parodontometrie și se notează într-o fișă, dinte cu dinte. Pe lângă adâncimea pungii, medicul notează:

• sângerarea la sondare, unul dintre cele mai fidele semne că inflamația este activă;
• retracția gingiei, adică cât s-a retras gingia de pe rădăcină;
• mobilitatea dinților, care arată cât sprijin osos s-a pierdut;
• zonele dintre rădăcini la molari, unde osul poate fi pierdut și unde curățarea e mai dificilă;
• cantitatea de placă și tartru, ca indicator al igienei de acasă.

Radiografia completează examinarea: arată nivelul osului în jurul fiecărui dinte și ajută la compararea în timp. O examinare parodontală completă ar trebui făcută cel puțin o dată pe an, potrivit materialelor Facultății de Stomatologie a Universității din Toronto, chiar și atunci când lucrurile par în regulă.

Pe baza acestor date, medicul stabilește stadiul și gradul bolii. Stadiul spune cât de mult țesut s-a pierdut deja. Gradul spune cât de repede avansează boala și cât de mult o influențează factori precum fumatul sau diabetul. Ambele contează pentru intervalul de întreținere, așa cum vedeți mai jos.

Cum se tratează pungile parodontale

Tratamentul urmează etape clare, iar întreținerea vine la final, ca parte permanentă a planului. Ordinea este importantă, pentru că fiecare etapă pregătește următoarea.

1. Controlul plăcii și al factorilor de risc

Primul pas nu se face cu instrumente, ci cu obiceiuri. Pacientul învață cum să curețe corect spațiile dintre dinți, se face o igienizare profesională supragingivală, iar factorii care întrețin boala sunt discutați deschis: fumatul, un diabet slab controlat, lucrările dentare vechi care rețin placa. Această etapă stă la baza întregului tratament, pentru că orice curățare profundă își pierde efectul dacă placa revine în câteva zile.

2. Curățarea profundă a rădăcinilor (chiuretajul în câmp închis)

A doua etapă este curățarea subgingivală: sub anestezie locală, medicul îndepărtează tartrul și placa de pe suprafața rădăcinilor, din interiorul pungilor, fără a tăia gingia. Se lucrează de obicei pe zone (o hemiarcadă sau un cadran pe ședință), ca pacientul să rămână confortabil. După vindecare, gingia se strânge din nou pe dinte, sângerarea scade și multe pungi devin mai puțin adânci. Pentru pungile mici și moderate, această etapă este adesea suficientă. Detalii despre variantele de tratament găsiți și în articolul nostru despre soluțiile de tratament pentru parodontoză.

3. Reevaluarea

La câteva săptămâni după curățarea profundă, medicul măsoară din nou pungile și compară rezultatul cu fișa inițială. Aici se vede răspunsul real: unde gingia s-a vindecat, unde pungile au rămas adânci și sângerează în continuare. Pe această bază se decide dacă pacientul trece direct la întreținere sau are nevoie de tratament suplimentar în anumite zone.

4. Tratamentul chirurgical, când este necesar

Chirurgia parodontală se ia în calcul pentru pungile care rămân adânci după curățarea profundă și o igienă bună acasă. Medicul ridică gingia (lambou), curăță direct, sub control vizual, suprafața rădăcinii și osul, apoi repoziționează gingia. În unele situații, când forma defectului osos o permite, se pot folosi materiale de regenerare sau adiție osoasă. Aceste intervenții vin după reevaluare, nu în locul etapelor anterioare.

5. Întreținerea, pe termen nelimitat

Indiferent dacă tratamentul s-a oprit la etapa 2 sau a inclus chirurgie, pacientul intră apoi în programul de întreținere. Acesta nu are o dată de final: este modul în care un parodonțiu tratat rămâne stabil ani de zile.

Ce se întâmplă la o ședință de întreținere

O ședință durează de regulă mai mult decât o igienizare obișnuită, pentru că presupune și evaluare, nu doar curățare. Pașii tipici sunt:

1. Discuția despre ce s-a schimbat. Întrebăm de sângerări, sensibilitate, medicamente noi, diagnostice noi (de exemplu un diabet descoperit recent) și de fumat.
2. Examinarea țesuturilor moi. Gingia, limba, obrajii și palatul sunt verificate pentru orice leziune.
3. Parodontometria. Măsurăm din nou pungile și sângerarea la sondare și comparăm cu valorile anterioare. O pungă care s-a adâncit sau a început din nou să sângereze este semnalul cel mai important.
4. Verificarea dinților și a lucrărilor. Căutăm carii noi, mai ales pe rădăcinile expuse, și verificăm coroanele, punțile și implanturile, în jurul cărora se poate dezvolta o inflamație asemănătoare.
5. Radiografii, când e cazul. Nu la fiecare ședință, ci periodic sau când măsurătorile arată o schimbare.
6. Curățarea profesională. Îndepărtăm placa și tartrul de deasupra gingiei și, în zonele cu pungi active, de sub gingie, apoi lustruim suprafețele. Pe ce înseamnă concret o igienizare găsiți detalii în ghidul procedurii de igienizare dentară.
7. Corectarea rutinei de acasă. Arătăm zonele unde placa se adună și ajustăm instrumentele: mărimea periuțelor interdentare, tehnica de periaj.
8. Stabilirea următoarei vizite. Intervalul se decide la final, în funcție de ce am găsit.

La ce interval se fac controalele

Nu există un interval valabil pentru toată lumea. Ghidul european pentru îngrijirea parodontală suportivă recomandă vizite la 3 până la maximum 12 luni, alese după profilul de risc al pacientului și starea parodonțiului după tratamentul activ. Materialele Universității din Adelaide recomandă ca, în primul an după tratament, țesuturile să fie evaluate și întreținute la fiecare 3 luni, iar intervalul să fie extins ulterior doar pentru pacienții stabili.

Tabelul de mai jos arată cum se traduce asta, orientativ, în practică. Intervalul vostru îl stabilește medicul după măsurători.

Două lucruri merită reținute. Primul: intervalul se poate scurta oricând, dacă la un control apar pungi noi sau sângerare. Al doilea: un interval mai lung nu înseamnă că ați „terminat” tratamentul, ci că boala este bine controlată. Dacă vreți să comparați cu recomandările pentru persoanele fără boală parodontală, am scris separat despre cât de des se face detartrajul.

Îngrijirea de acasă între ședințe

Ședințele din cabinet controlează boala doar dacă, între ele, placa este îndepărtată zilnic. Ce recomandăm de obicei pacienților parodontali:

• Periaj de două ori pe zi, câte două minute, cu o periuță moale, înclinată ușor spre marginea gingiei. Presiunea mare nu curăță mai bine, doar irită gingia retrasă.
• Curățarea spațiilor dintre dinți în fiecare zi. La pacienții cu boală parodontală spațiile sunt adesea mai largi, iar periuțele interdentare sunt de regulă mai eficiente decât ața. Mărimea potrivită o alegem împreună la cabinet: periuța trebuie să intre fără să forțeze, dar să umple spațiul.
• Atenție la zonele dificile: ultimii molari, zonele dintre rădăcini, marginile coroanelor și ale punților, jurul implanturilor. Acolo boala revine cel mai des.
• Pastă cu fluor. Rădăcinile expuse după retragerea gingiei fac carii mai ușor, iar fluorul le protejează. După periaj, scuipați pasta fără să clătiți imediat cu apă, ca fluorul să rămână pe dinți mai mult timp.
• Apa de gură, doar la recomandare. Unele soluții antiseptice sunt utile pe perioade scurte, de exemplu după o intervenție, dar nu înlocuiesc curățarea mecanică. Folosiți-le cum v-a indicat medicul.
• Renunțarea la fumat. Fumatul crește riscul ca parodontita să avanseze și poate masca sângerarea gingiei, deci ascunde inflamația. Dacă doriți să renunțați, medicul de familie vă poate îndruma spre un program de sprijin.
• Diabetul sub control. Dacă aveți diabet, spuneți-ne și mergeți la controalele recomandate de medicul diabetolog: un diabet bine ținut în frâu ajută și gingiile să răspundă mai bine la tratament.

Pentru mai multe idei practice, găsiți sfaturi pentru igiena orală pe blogul nostru, iar despre rolul alimentației, un articol despre nutriție și sănătatea parodontală. Dacă purtați implanturi, aceleași principii se aplică și în jurul lor; le detaliem în ghidul de îngrijire după implant.

Semne că boala se agravează

Boala parodontală doare rar, motiv pentru care mulți pacienți observă problema târziu. Programați o reevaluare înainte de data stabilită dacă observați:

• gingii care sângerează la periaj sau spontan, după o perioadă în care nu mai sângerau;
• gingie roșie, umflată sau sensibilă la atingere;
• gingia care se retrage și dinți care par „mai lungi”;
• spații noi între dinți sau dinți care s-au deplasat;
• un dinte care se mișcă sau o senzație nouă că mușcătura nu se mai închide la fel;
• respirație urât mirositoare sau gust neplăcut care nu trece după periaj;
• puroi la marginea gingiei;
• inflamație sau sângerare în jurul unui implant.

Mergeți la stomatolog în aceeași zi sau a doua zi dacă apare o umflătură dureroasă a gingiei sau a feței, cu sau fără febră: poate fi un abces parodontal, care se tratează repede și nu se lasă să treacă singur. Dacă umflătura se extinde spre ochi sau gât ori aveți dificultăți la înghițire sau respirație, mergeți la camera de gardă (UPU).

Întreținerea parodontală la cabinetul nostru

La consultație primiți un plan de tratament scris, cu costul estimat al fiecărei etape, astfel încât să știți de la început ce urmează. Dacă apar complicații pe parcurs, nu plătiți suplimentar. Prețurile publicate pentru serviciile implicate cel mai des în tratamentul și întreținerea parodontală sunt:

Lista completă este pe pagina noastră de prețuri pentru tratamente stomatologice. Lucrăm de luni până vineri, între 8:00 și 20:00, iar programările se fac la +40 722 463 368. Despre ce include ședința de curățare găsiți detalii pe pagina despre igienizarea dentară profesională.

Dacă boala parodontală v-a făcut deja să pierdeți dinți, întreținerea rămâne baza oricărei lucrări noi: un implant sau o coroană se pun pe un parodonțiu stabil. Când sunteți pregătit pentru acest pas, aflați ce presupune un implant dentar la cabinetul nostru.

Perspectiva noastră

Un tratament parodontal bun poate arăta foarte bine la reevaluare și se poate pierde în câțiva ani dacă după el nu urmează nimic. Nu tratamentul eșuează atunci, ci lipsește continuarea lui. Parodontita este o boală cronică, iar curățarea profundă este doar începutul.

De aceea, pentru noi, întreținerea face parte din planul de tratament încă de la prima consultație. O scriem în plan, cu intervalul propus și costul ei, ca pacientul să știe că nu „termină” tratamentul după chiuretaj. La fiecare control comparăm măsurătorile cu cele anterioare și explicăm pe înțeles ce s-a schimbat: ce zonă s-a vindecat, unde trebuie insistat acasă, de ce mutăm sau nu intervalul.

Mai credem în ceva: pacientul trebuie să plece de la fiecare ședință știind exact ce periuță interdentară folosește și unde. O recidivă pornește de cele mai multe ori dintr-o zonă în care curățarea de acasă nu ajunge, iar asta se poate corecta doar arătând concret unde e problema. Adaptăm tratamentul pentru orice vârstă și pentru pacienții cu nevoi speciale, iar cabinetul este accesibil și pentru persoanele în scaun cu rotile, pentru că o boală care cere controale pe viață trebuie să fie ușor de urmărit.

Iancu

Întrebări frecvente

Întreținerea parodontală este același lucru cu o igienizare?

Nu. Igienizarea este o curățare profesională pentru o gură sănătoasă sau cu gingivită ușoară. Întreținerea parodontală include curățarea, dar și măsurarea pungilor, compararea cu fișa anterioară și curățare sub gingie acolo unde boala s-a reactivat. Se adresează pacienților care au fost deja tratați pentru parodontită.

Doare chiuretajul pungilor parodontale?

Curățarea profundă se face sub anestezie locală, deci în timpul procedurii nu ar trebui să simțiți durere, doar presiune și vibrații. După ce trece anestezia pot apărea sensibilitate la rece și o ușoară jenă gingivală câteva zile. Ședințele de întreținere obișnuite sunt de regulă mai ușoare, pentru că tartrul nu mai are timp să se acumuleze.

Pungile parodontale se pot închide complet?

După tratament, multe pungi devin mai puțin adânci, pentru că inflamația dispare și gingia se strânge pe dinte. Osul pierdut nu se reface de la sine, însă scopul este ca pungile să rămână puțin adânci, fără sângerare și ușor de curățat. Unde defectul osos permite, regenerarea chirurgicală poate recupera o parte din suport.

Ce se întâmplă dacă renunț la controalele de întreținere?

Placa bacteriană se reface în pungi, iar boala poate relua distrugerea osului fără durere și fără semne evidente. Fără întreținere, rezultatul tratamentului se pierde treptat, ceea ce poate duce în timp la mobilitate și pierderea dinților. Dacă ați întrerupt controalele, o reevaluare completă arată de unde se reia.

Pot avea boală parodontală în jurul unui implant?

Da, țesuturile din jurul implanturilor se pot inflama, asemănător cu gingia din jurul dinților. De aceea pacienții cu implanturi și istoric de parodontită au nevoie de același program de controale și de curățare atentă acasă. La fiecare ședință de întreținere verificăm și implanturile.

Surse

• European Federation of Periodontology: ghidul S3, îngrijirea parodontală suportivă
• University of Adelaide: Maintenance Phase of Periodontal Care
• University of Toronto, Faculty of Dentistry: Periodontal Examination