Radiații stomatologice: cât de sigure sunt radiografiile dentare

O radiografie dentară făcută la indicația medicului este una dintre cele mai mici expuneri la radiații din toată medicina. O radiografie retroalveolară (a unui singur dinte) înseamnă câțiva microsievert, o panoramică echivalează cu câteva zile de radiație naturală, iar tomografia dentară (CBCT) are o doză mai mare, dar tot mică, folosită doar când informația ei schimbă tratamentul. Mai jos găsiți cifrele concrete pe fiecare tip de investigație, regulile pe care trebuie să le respecte orice cabinet din România, ce se întâmplă în sarcină și la copii și ce anume îi spuneți medicului înainte de expunere.

Pe scurt

• Dozele tipice sunt foarte mici: 1–8 μSv pentru o radiografie intraorală, 4–30 μSv pentru o panoramică și în jur de 50 μSv pentru o tomografie CBCT pe volum mic sau mediu, conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
• Nu există o „limită de doză” pentru pacient, pentru că fiecare expunere trebuie să fie justificată medical: beneficiul diagnosticului trebuie să depășească riscul.
• În România, normele CNCAN cer ca doza să fie minimul necesar pentru o imagine utilă și ca nicio expunere să nu fie repetată fără motiv.
• Nu există o frecvență standard pentru radiografii: medicul o stabilește după riscul și nevoile dumneavoastră.
• Spuneți întotdeauna medicului dacă sunteți sau ați putea fi însărcinată și dacă aveți radiografii recente făcute în altă parte.

Ce înseamnă, de fapt, „doza” unei radiografii

Când se vorbește despre radiații în stomatologie, cifra care contează este doza efectivă, exprimată în sievert (Sv). Pentru radiologia dentară, valorile sunt atât de mici încât se folosesc microsievert (μSv), adică milionimi de sievert. Ca reper: 1 mSv (milisievert) înseamnă 1.000 μSv.

Doza efectivă ține cont nu doar de cantitatea de raze X, ci și de sensibilitatea țesuturilor expuse. De aceea, o radiografie a unui dinte, unde fasciculul este îngust și țintit, are o doză mult mai mică decât o examinare care cuprinde ambele maxilare.

Mai este un lucru util de știut: suntem expuși tot timpul la radiații, indiferent dacă mergem sau nu la dentist. Ghidul pentru pacienți „Razele X: ce trebuie să știe pacienții” explică faptul că doza implicată în cele mai multe examinări cu raze X, convenționale sau digitale, este destul de mică, iar îngrijorarea apare mai ales la examinările repetate fără rost și la cele cu doze relativ mari, precum CT-ul medical sau procedurile intervenționale.

Pe scurt, întrebarea corectă nu este „radiografia dentară emite radiații?” (da, emite), ci „câtă radiație primesc și ce informație obține medicul în schimb?”. La aceste două întrebări răspundem în secțiunile următoare. Dacă vreți să înțelegeți întâi cum se formează imaginea și ce tipuri de aparate există, avem un ghid despre cum funcționează radiografia dentară.

Dozele pe tipuri de investigații dentare

Nu toate radiografiile dentare sunt la fel. Diferența principală este între cele care arată un dinte sau o zonă mică, cele care arată toată dentiția într-o singură imagine și cele care redau osul în trei dimensiuni.

Valorile tipice provin din ghidul IAEA despre dozele în radiologia dentară, care precizează că intervalele se pot schimba pe măsură ce tehnologia se îmbunătățește. Mediile din ultima coloană vin dintr-o recenzie a dozelor raportate în imagistica dentară între 2010 și 2020, publicată în 2021 de Lee și Badal.

Ce reiese din tabel:

• Radiografia intraorală este cea mai „ușoară”. Este cea pe care o faceți cel mai des, de exemplu înainte și după un tratament de canal, pentru a verifica dacă umplutura ajunge până la vârful rădăcinii.
• Panoramica are o doză de câteva ori mai mare, dar oferă o imagine de ansamblu pe care nicio radiografie mică nu o poate da: dinți incluși, chisturi, starea osului, poziția molarilor de minte. Detaliile despre această investigație sunt în pagina noastră despre radiografia panoramică.
• Tomografia CBCT are doza cea mai mare dintre investigațiile dentare, de un ordin de mărime peste tehnicile convenționale, după aceeași recenzie. Diferențele mari dintre minim și maxim arată cât contează aparatul și, mai ales, cât de mare este zona scanată.

Comparația cu radiația naturală ajută la încadrare. Proiectul european SEDENTEXCT, dedicat siguranței tomografiei dentare, arată că o panoramică echivalează cu 1–5 zile de radiație de fond suplimentară, iar o tomografie CBCT cu câteva zile până la câteva luni, în funcție de aparat și de protocolul folosit.

Cât de mare este riscul real

Riscul despre care se discută la radiațiile ionizante este, în principal, o creștere foarte mică a probabilității de cancer pe parcursul vieții. La dozele din stomatologie nu vorbim de efecte imediate, resimțite după investigație.

Ca să puneți cifrele în perspectivă, ghidul guvernului britanic despre imagistica medicală, publicat în 2022, arată că, din cauza tuturor factorilor de viață, riscul de cancer al unei persoane este în jur de 50%. Examinările medicale cu cele mai mari doze l-ar ridica de la aproximativ 50% la aproximativ 51%, iar pentru examinările obișnuite creșterea este mult sub 1%. Radiografiile dentare se află la capătul cel mai de jos al acestei scări: o intraorală are de obicei o doză de câteva ori mai mică decât o panoramică.

Asta nu înseamnă că radiațiile pot fi folosite oricât și oricum. Îngrijorarea apare mai ales la examinările repetate fără motiv, de aceea regula de bază este simplă: fiecare radiografie trebuie să aibă un motiv clinic. Când există motivul, riscul de a nu face radiografia este, în majoritatea cazurilor, mult mai mare decât riscul radiației. O carie între dinți nevăzută la timp, un abces la vârful rădăcinii sau un nerv lezat în timpul unei extracții sau al unui implant au consecințe reale și măsurabile.

Am scris pe larg despre efectele asupra organismului în articolul despre riscurile unei radiografii dentare.

De ce nu există o limită de doză pentru pacient

Mulți pacienți se așteaptă să existe un număr maxim de radiografii pe an. Nu există, și motivul este unul de bun-simț medical.

Ghidul „Razele X” explică faptul că nicio organizație internațională nu a stabilit o limită de doză pentru pacient, tocmai pentru a nu bloca beneficiul diagnosticului sau al tratamentului. O limită fixă ar putea însemna, de exemplu, că un pacient cu o urgență nu ar mai putea fi investigat corect. În locul limitei, riscul este considerat acceptabil atunci când examinarea este justificată medical, iar medicul care o cere și cel care o efectuează trebuie să se asigure că beneficiul depășește riscul.

Limitele de doză există, dar pentru alte categorii. Normele de securitate radiologică ale CNCAN (Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare) aplică principiul limitării dozelor personalului expus profesional, cu prevederi speciale pentru femeile gravide și cele care alăptează, și stabilesc constrângeri de doză: 0,5 mSv pe lună pentru expunerea ocupațională și 0,3 mSv pe an pentru populație. Acestea protejează personalul medical și persoanele din jurul cabinetului, nu reglementează câte radiografii poate primi un pacient.

Pentru pacient funcționează două principii, ambele scrise în aceleași norme:

1. Justificarea. Expunerea trebuie să fie justificată pentru fiecare pacient în parte, ținând cont de urgență, de caracteristicile persoanei și de informațiile din investigațiile radiologice anterioare.
2. Optimizarea. Parametrii aparatului se aleg astfel încât expunerea să fie minimul necesar pentru obiectivul de diagnostic, cu o calitate acceptabilă a imaginii.

Cum se reduce expunerea în practică

Siguranța unei radiografii nu ține doar de aparat, ci și de deciziile luate înainte și în timpul expunerii. Normele CNCAN și ghidurile internaționale descriu câteva măsuri concrete:

• Alegerea investigației potrivite. Dacă problema este un singur dinte, o radiografie intraorală poate fi suficientă. Panoramica sau tomografia se aleg când e nevoie de imaginea de ansamblu sau de a treia dimensiune.
• Folosirea investigațiilor anterioare. Normele CNCAN cer să se țină cont de examinările anterioare, pentru a evita expuneri suplimentare inutile.
• Fără repetări de rutină. O expunere nu se repetă decât dacă valoarea de diagnostic a primei imagini este compromisă, de exemplu dacă pacientul s-a mișcat.
• Ecranarea organelor sensibile. Aceleași norme prevăd protejarea organelor radiosensibile ori de câte ori este necesar și posibil.
• Câmpul cât mai mic la tomografie. Pentru CBCT, volumul scanat contează enorm: IAEA indică aproximativ 50 μSv sau mai puțin pentru volume mici și medii și în jur de 100 μSv pentru volume mari.
• Controlul calității. IAEA explică faptul că dozele din radiologia dentară sunt monitorizate prin mărimi măsurabile și prin niveluri de referință în diagnostic (DRL), care ajută la optimizarea expunerii și la asigurarea calității.

Ce puteți face dumneavoastră în timpul investigației: stați nemișcat cât durează expunerea, urmați indicațiile privind poziția capului și a mușcăturii și scoateți obiectele metalice indicate de personal, ca ochelari, cercei sau piercing-uri. Astfel imaginea iese bine din prima și nu mai este nevoie de o a doua expunere.

Cât de des se poate face o radiografie dentară

Nu există un calendar valabil pentru toată lumea. Asociația Dentară Americană, în ghidul „Safe Use of Radiographs in Dentistry”, arată că nu există o frecvență recomandată pentru radiografiile panoramice sau pentru examinările complete ale gurii: repetarea lor trebuie să pornească de la nevoile individuale ale pacientului, nu de la cât de des decontează o asigurare. Pentru radiografiile bitewing, cele care arată cariile dintre dinți, frecvența se stabilește după riscul de carie al fiecăruia.

Concret, asta înseamnă situații de felul următor:

• Pacient cu dinți sănătoși și risc scăzut de carie: radiografiile de control pot fi rare, la intervale lungi, stabilite de medic.
• Pacient cu multe obturații, carii recente sau boală parodontală: controalele radiologice pot fi mai dese, pentru că problemele evoluează mai repede.
• Tratament de canal: de regulă se fac radiografii intraorale înainte, uneori în timpul și după tratament. Dozele sunt foarte mici, iar fără ele medicul ar lucra „pe orb” în interiorul rădăcinii.
• Implant dentar: investigațiile 3D se fac în etapa de planificare, iar controalele ulterioare urmăresc integrarea implantului în os.
• Durere acută sau urgență: radiografia se face atunci când este nevoie, indiferent de când a fost ultima, pentru că ajută la găsirea rapidă a cauzei.

Dacă ați avut o radiografie recentă la alt cabinet, aduceți-o (sau fișierul digital). Uneori este suficientă pentru diagnostic și vă scutește de o nouă expunere.

Radiografia dentară în sarcină și la copii

În timpul sarcinii

Sarcina nu este, în sine, un motiv de a renunța la orice investigație, dar schimbă modul în care se decide. Normele CNCAN cer evitarea examinărilor care expun abdomenul sau pelvisul la gravide, cu excepția situațiilor în care există motive clinice puternice, și cer ca justificarea să țină cont de caracteristicile fiecărei paciente. În radiologia dentară fasciculul este îndreptat spre maxilare, departe de abdomen, iar riscul depinde de stadiul sarcinii.

Ce înseamnă în practică:

• Spuneți medicului de la început că sunteți sau ați putea fi însărcinată, chiar dacă nu v-a întrebat încă.
• Investigațiile care pot aștepta, de exemplu controalele de rutină sau planificarea unui tratament estetic, se amână de obicei după naștere.
• Când există o urgență, precum o infecție, un abces sau o durere puternică, medicul stomatolog evaluează împreună cu dumneavoastră dacă radiografia este necesară; dacă aveți o sarcină cu risc, discutați decizia și cu medicul obstetrician care vă urmărește sarcina.

Despre alte tratamente în această perioadă am scris în articolul despre albirea dentară în sarcină.

La copii

La copii, principiul justificării se aplică și mai atent. Recenzia Lee și Badal arată că doza efectivă la tomografia CBCT a fost, în studiile analizate, cu aproximativ 29% mai mare pe fantomele de copii decât pe cele de adulți.

Asta nu înseamnă că un copil nu trebuie radiografiat. Dimpotrivă, la copii radiografia ajută la depistarea cariilor între dinții de lapte, la urmărirea erupției dinților definitivi și la planificarea unui tratament ortodontic. Contează să se aleagă investigația cea mai potrivită vârstei și problemei, cu zona expusă cât mai mică. Detalii, pe înțelesul părinților, găsiți în pagina noastră despre radiografia dentară la copii.

Ce îi spuneți medicului înainte de radiografie

Justificarea corectă a unei expuneri depinde și de informațiile pe care le aflăm de la dumneavoastră. Normele CNCAN cer ca medicul să țină cont de caracteristicile pacientului și de procedurile radiologice anterioare și ca pacientul să fie informat despre riscurile procedurii. Înainte de investigație, spuneți-ne:

1. Dacă sunteți sau ați putea fi însărcinată, sau dacă alăptați.
2. Ce radiografii sau tomografii dentare ați făcut recent și unde, ideal cu imaginile la dumneavoastră.
3. Ce alte investigații cu raze X ați avut în ultima perioadă, de exemplu un CT al capului sau al sinusurilor.
4. Dacă aveți un tratament oncologic în desfășurare sau ați făcut radioterapie în zona capului și gâtului.
5. Dacă purtați obiecte metalice care nu se pot scoate ușor, ca piercing-uri sau proteze mobile.
6. Dacă vă este greu să stați nemișcat sau să mențineți o poziție, pentru ca echipa să vă ajute să reușiți imaginea din prima.

Iar dumneavoastră aveți dreptul să întrebați ce investigație vi se face, de ce este nevoie de ea și ce va schimba în planul de tratament.

De ce contează imagistica înaintea unui implant

Pentru un implant dentar, imagistica nu este un pas opțional. Medicul trebuie să știe exact cât os există, în ce direcție este orientat, unde trece nervul mandibular și cât de jos coboară sinusul maxilar. O radiografie bidimensională nu arată grosimea osului, de aceea în implantologie se folosește frecvent tomografia, care redă zona în trei dimensiuni.

Aici se vede cel mai clar echilibrul dintre risc și beneficiu: doza unei tomografii dentare pe o zonă limitată este de ordinul zecilor de microsievert, iar informația obținută ajută la alegerea lungimii și diametrului implantului, la decizia dacă este nevoie de adiție osoasă sau de sinus lifting și la evitarea structurilor anatomice sensibile. Explicăm în detaliu indicațiile tomografiei dentare, rolul ei în implantologie și avantajele față de radiografia convențională. Dacă vreți să știți cum decurge efectiv scanarea, citiți protocolul examinării CT.

Consultația și investigațiile la cabinetul nostru din București

La prima consultație (200 lei) stabilim ce investigații sunt cu adevărat necesare pentru cazul dumneavoastră și primiți un plan de tratament scris, cu costul estimat exact, fără costuri ascunse. Dacă apar complicații pe parcurs, nu plătiți suplimentar. O radiografie panoramică costă 100 lei. Pentru implanturi lucrăm cu sisteme Bredent (Germania), 3.500 lei pe implant, și Straumann (Elveția), 5.000 lei pe implant; adiția osoasă costă 3.000 lei, iar sinus liftingul închis 2.000 lei. Toate tarifele sunt pe pagina noastră de prețuri pentru tratamente stomatologice, iar despre etapele unui implant puteți citi în ghidul complet despre implantul dentar. Ne găsiți de luni până vineri, între 8:00 și 20:00, iar programările se fac la +40 722 463 368.

Perspectiva noastră

Pacienții ne întreabă des dacă „nu e prea multă radiație”. Înțelegem întrebarea și o luăm în serios, pentru că răspunsul corect nu este „nu contează”, ci „contează, și de aceea o folosim doar când ne ajută să vă tratăm mai bine”.

Pentru noi, radiografia face parte din promisiunea de transparență. Nu putem să vă dăm un plan de tratament scris, cu un cost estimat exact, dacă nu vedem ce se află sub gingie și în os. Un implant planificat fără imagistică adecvată sau un tratament de canal făcut fără control radiologic înseamnă surprize: și pentru sănătatea dumneavoastră, și pentru buget. Noi preferăm să știm de la început, iar dacă apar complicații, nu plătiți suplimentar.

De aceea vă explicăm de fiecare dată ce investigație vă recomandăm, de ce și ce vom decide pe baza ei. Adaptăm abordarea pentru fiecare vârstă și pentru pacienții cu nevoi speciale, iar cabinetul este pregătit inclusiv pentru persoanele în scaun cu rotile. O radiografie bine aleasă și bine făcută din prima este, în opinia noastră, cea mai sigură radiografie.

Iancu

Întrebări frecvente

Radiografia dentară digitală e mai sigură decât cea clasică?

Ghidul pentru pacienți „Razele X” arată că doza în cele mai multe examinări cu raze X, fie convenționale, fie digitale, este destul de mică. Ce face diferența în practică este alegerea investigației potrivite, setarea corectă a aparatului și evitarea repetărilor inutile. IAEA menționează și că intervalele tipice de doză scad pe măsură ce tehnologia se îmbunătățește.

Câte radiografii dentare pot face pe an?

Nu există un număr maxim pentru pacienți, pentru că fiecare expunere trebuie să fie justificată medical. Frecvența depinde de riscul de carie, de tratamentele în curs și de simptome. Un pacient fără probleme poate avea nevoie rar de radiografii, pe când unul în tratament de canal sau cu implant are nevoie de mai multe, la doze foarte mici.

Tomografia dentară are mai multă radiație decât panoramica?

Da. Tomografia CBCT are o doză mai mare decât radiografiile convenționale, iar doza crește cu volumul scanat: în jur de 50 μSv sau mai puțin pentru volume mici și medii și aproximativ 100 μSv pentru volume mari, după IAEA. Se recomandă atunci când imaginea 3D schimbă decizia, de exemplu la planificarea unui implant sau a extracției unui molar de minte inclus.

Pot face o radiografie dentară dacă alăptez?

Normele CNCAN au prevederi speciale pentru femeile care alăptează, dar acestea privesc expunerea profesională a personalului din radiologie. Pentru pacientă, radiografia dentară cu raze X se decide pe baza nevoii clinice, ca pentru orice alt pacient. Spuneți-i oricum medicului că alăptați, ca să aibă imaginea completă înainte de a stabili investigațiile și tratamentul.

Trebuie să port șorț de plumb la radiografia dentară?

Normele CNCAN prevăd ecranarea organelor radiosensibile ori de câte ori este necesar și posibil. Personalul decide, în funcție de tipul investigației și de pacient, ce protecție se folosește, astfel încât să nu acopere zona care trebuie radiografiată. Dacă aveți nelămuriri, întrebați înainte de expunere.

Surse

• Razele X: ce trebuie să știe pacienții (BERRIS)
• Radiation doses in dental radiology, IAEA
• Dental radiology FAQs: dose monitoring, IAEA
• A Review of Doses for Dental Imaging in 2010–2020 (Lee și Badal, 2021)
• Medical imaging: what you need to know, GOV.UK
• Norme de securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic, CNCAN
• Safe Use of Radiographs in Dentistry, ADA